Sa incepem cu inceputul. De la aeroport pana sa ajungem la Giritale, unde aveam stabilit hotelul pentru acea noapte, am oprit la Pinawella, Orfelinatul Elefantilor. Da! Al elefantilor. De toate dimensiunile! Pe cei mici ii poti vedea in timp ce sunt hraniti cu biberonul, iar pe cei mari ii poti hrani personal cu cateva fructe. Dupa ce elefantii sunt rasfatati si pozati din toate unghiurile, acestea se indreapta spre un alt loc de rasfat. La anumite ore prestabilite, toti elefantii sunt ghidati de ingrijitori pe o strada special amenajata pana ce ajung la rau, la locul lor preferat. Cu totii am stat cu sufletul la gura in timp ce zeci de elefanti treceau pe langa noi la distanta de nici doi metri. In acele momente, nu are cum sa nu te cuprinda un sentiment de respect pentru aceste fiinte.

Dupa ce am plecat de acolo, am crezut ca am terminat interactiunea noastra cu elefantii din aceasta calatorie. Insa drumul ne-a mai pregatit o surpriza. Ca sa ajungem la hotel, am trebuit sa traversam doua-trei parcuri nationale. Acestea nu sunt delimitate prin garduri sau sarme ghimpate, astfel ca animalele se pot deplasa fara nicio problema dintr-o zona in alta. Astfel, mare ne-a fost uimirea cand, la un moment dat, soferul a incetinit pentru a lasa un elefant sa traverseze strada. Dupa cateva minute de asteptare si multe poze, am putut sa ne continuam drumul spre urmatoarea destinatie.

Am ajuns la Dambulla. Ca sa putem vedea faimoasele pesteri de aici, am fost nevoiti sa urcam circa 400 trepte. Pare mult si plictisitor, insa nu si cand esti acompaniat de maimute curioase. Nu te lasa pacalit de cat de dragalase si jucause sunt, deoarece pot fi foarte furacioase. Daca nu esti atent cu obiectele persoanale, poti sa ramai fara ochelari, camera foto, cutia de suc, flori sau orice altceva pe care ele le considera interesante si trebuie sa fie ale lor. Chiar daca pesterile decorate cu mare migala, datad de sute de ani, au fost impresionante, cumva parca ne-a stat gandul la drumul de retur unde ne vom intalni din nou cu prietenele noastre curioase.

Au urmat cateva zile de vizite in vechile orase din centrul insulei, si anume Anuradhapura si Polonaruwa. In Anuradhapura, ne-au uimit stupele imense (asemanatoare unor temple construite in forma de dom), calugarii budisti imbracati in portocaliu care treceau pe strada in contrast cu hainele albe ale oamenilor care se duceau sa se roage si atmosfera plina de forfota din intregul complex. Si aici am intalnit cateva maimute, insa acestea erau putin diferite fata de cele intalnite in Dambulla, insa la fel de curioase si fasnete.

In Polonaruwa, a fost cu totul diferit. Aici, toate templele sunt in ruina, si poate din aceasta cauza nici nu intalnesti foarte multa lume. Doar din cand in cand poti intalni un grup de turisti ca si noi, cu aparatele in mana, pozand fiecare coltisor al locului.

A urmat apoi urcusul spre varful Stancii Leului, Sigiriya. Pentru a ajunge in varful acestei stanci, trebuie urcate aproximativ 1200 de trepte. Initial, am avut mici retineri, crezand ca nu voi face fata, insa, dupa primele minute, ajungi intr-un loc de belvedere care iti da un mic impuls sa urci si mai sus ca sa vezi si mai bine acel peisaj parca desprins dintr-o poveste. Pana sus, am fost acompaniati din nou… de maimutele. Da! Au ajuns pana sus, in mare parte si datorita turistilor care aduc cu ei bucati de banane sau alte fructe pe care ele nu le pot refuza! Odata ajuns in varf, poti intelege cu adevarat de ce o consider cea mai potrivita destinatie pentru iubitorii de natura: verde cat vezi cu ochii! Doar un singur drum taie patura de verdeata din fata ta. In rest, doar paduri si albastrul cerului. Unele persoane au comparat Sigiriya cu Machu Picchu: peisajul din jurul lui este de un verde incantator, iar locul propriu-zis este construit in scari si pe diverse niveluri, in functie de structura stancii pe care au fost construite si de organizarea complexului. Chiar daca ai fost sau nu la Machu Picchu, o sa te las sa decoperit daca asa este sau nu.

Ne-am indreptat de aici spre Kandy. In acest oras, am facut pentru prima data cunostinta cu localnicii. Orasul este plin de viata, foarte aglomerat, oameni care se plimba pe strazi, copii care tocmai terminasera scoala si care asteaptau cuminti autobuzul care ii ducea acasa, masini de toate dimensiunile si tuk-tuk-uri colorate la fiecare pas. Avand in vedere faptul ca pana atunci am vazut foarte multe locuri care se aflau in mijlocul naturii si peste tot vedeam verdeata, acum am simtit ca parca toata populatia insulei pe care inca nu o cunoscusem se adunase aici. Am stat doar o dupa-amiaza in acest loc, pentru a vizita Templul Dintelui, loc foarte aglomerat de data aceasta din cauza turistilor. Urmatoarea zi insa, am „revenit la normal”, adica am fost sa vizitam Gradina Botanica Peradeniya. Recunosc ca nu am vazut niciodata o gradina botanica atat de frumoasa si cu o diversitate atat de mare de specii de plante. La fiecare pas, vedeam ceva nou si interesant: de la alei cu palmieri colosali, aliniati frumos de-a lungul drumului, la copacul ghiulea cu micile fructe rotunde ce atarna direct din trunchi pana la frumoasa gradina de orhidee - unde poti vedea o multitudine de specii de orhidee care mai de care mai frumos colorate. Punctul cel mai interesant de aici a fost un pod suspendat unde se strang foarte multe…. maimute. In cazul in care ai ratat pana in acest loc ocazia sa le vezi, aici ai cele mai mari sanse sa le admiri si chiar sa treci printre ele. Cu toate ca vazusem foarte multe maimute pana in acest loc, nu am putut sa ne abtinem de la a face zeci de poze sau filmulete. Si inca un lucru interesant de vazut este copacul plantat de un roman (om politic) in aceasta gradina. Nu vreau sa stric surpriza, asa ca nu voi spune mai multe detalii.

Urmatoarea vizita pe care am facut-o a fost la Nuwara Elya, mai exact la fabrica de ceai. Ne-au fost prezentati toti pasii pentru obtinerea celui mai bun ceai - de la cultivarea fiecarui tip de frunza in functie de tipul de ceai dorit pana la produsul final, si anume cutiile de ceai de diverse calitati – de la aroma cea mai slaba pana la cea mai parfumata si cu gust puternic. Nu uitai ca, pana nu demult, aceasta tara se numea Ceylon!

De aici, din centrul insulei pana in sud, am strabatut din nou paduri dese, doar ca, de aceasta data, drumul a fost plin de serpentine. Odata ajunsi in partea sudica a insulei, peisajul parca s-a schimbat complet. Verdele pe care il vedeam peste tot acum a fost inlocuit cu albastrul marii si al cerului senin. Litoralul din partea de sud-vest a insulei este renumita pentru cinci lucruri interesante si unice. Primul ar fi orasul Galle, fost port portughez, in care te poti plimba printre stradutele inguste pline de magazine si restaurante mici si cochete, adaptate stilului local. O alta traditie unica acestui loc este tehnica de pescuit folosita de localnici: se asaza pe un fel de picioroange si asteapta acolo ore in sir pana prind ceva. Imaginea lor este spectaculoasa in special spre apus, cand in zare se vede doar silueta lor pe fundalul colorat in nuante de portcaliu si albastru. Al treilea loc interesant ar fi Hikkaduwa, mai exact Ambalangoda, unde este fabrica de masti traditionale. Acolo ti se poate explica semnificatia fiecareia, ti se arata tipul de lemn folosit, tehnica de pictura si sculptura, iar la sfarsit poti cumpara cateva ca suvenir. Cel din urma, dar si cel mai interesant motiv pentru a vizita aceasta zona, sunt crescatoriile de broaste testoase marine. Aproape la fiecare pas, poti gasi o familie care ajuta broastele testoase sa isi gaseasca locul potrivit pentru a-si face cuibul, iar cand vine vremea potrivita, ajuta micile broscute sa ajunga inapoi in apa si le feresc de pasari sau caini. Fiecare cuib este insemnat cu data la care au fost depuse oule si data aproximativa la care se estimeaza ca vor ecloza. Daca ai noroc, poti prinde exact acele zile sau, daca nu, poti intalni o familie care are grija de cativa pui mici si ii puteti vedea indeaproape.

Dar sa nu uitam cel mai important motiv de vizita: plaja. Zilele care au urmat le-am petrecut relaxandu-ne la plaja. Apa calda, nispul fin si soarele bland au fost perfecte pentru a ne reveni dupa o calatorie asa de plina de aventura.

Am incheiat circuitul cu o vizita in cosmopolitul Colombo. Acest oras este plin de culoare oriunde te-ai uita: de la fostele cladiri coloniale la templele hinduse sau la statuile budiste pana la zmeele multicolore pe care zeci de oameni le ridica zilnic in zona Galle Face Green. Acolo, te poti simti din nou ca un copil care se bucura la micile placeri ale vietii.

O calatorie in Sri Lanka nu inseamna un itinerar bine stabilit cu obiective clare, ci inseamna o experienta, o reintoarcere la natura. Farmecul locului nu tine neaparat de atractiile turistice, ci de oamenii cu care te intalnesti, de animalele cu care poti interactiona in cel mai surprinzator mod si de bucuria gasita in micile placeri ale vietii.