Chiar si avand parte de ploaie non-stop, m-am indragostit de aceasta tara! Asadar, cand sansa de a reveni aici s-a ivit, am fost mai mult decat bucuros. Spre deosebire de prima excursie, aceasta a fost un adevarat maraton, in ritm de sprint. O saptamana pentru a atinge cele mai importante obiective. Dificil, dar nu imposibil…

Din nou, ajunsi in Colombo, am fost loviti in plin de caldura si umiditatea care avea sa ne acompanieze pe toata durata excursiei. Pana la finalul saptamanii, aveam sa ne obisnuim cu temperaturile, mai ales cand eram la malul Oceanului. Insa o iau iar prea inainte…

Prima destinatie a fost Dambulla. Aici, am vizitat Templul de Piatra – temple construite in interiorul unor pesteri naturale, in interiorul carora se gasesc imense statui ale lui Buddha si picturi cu motive religioase. O atractie poate la fel de mare ca templul in sine sunt maimutele care se gasesc in abundenta pe treptele ce urca spre temple, mestecand de zor flori de lotus.

Dupa o seara relaxanta, cu un masaj atat de placut incat am adormit, a doua zi a urmat iar un program plin. Experienta a continuat cu o traversare a unui lac folosind un catamaran. Palariile din frunze de nufar, pe care barcagiul ni le-a pregatit, nu numai ca ne-au racorit, dar au fost un bun prilej pentru fotografii de care sa radem peste ani si ani. A urmat o plimbare cu un car traditional, tras de boi, pana cand am ajuns in mijlocul unei comunitati locale, unde am avut ocazia sa experimentam un pranz traditional. Poate ca, fiind obiectiv, acel peste prajit si orez, servit fara ustensile, in frunze de bananier, nu a fost mai delicios decat cina servita cu o noapte inainte la un hotel de cinci stele, insa pe moment… chiar nu am simtit diferenta.

Pentru a ne asigura ca acest pranz minunat nu va aduce prea multe grame in plus, ne-am indreptat spre Polonnaruwa, a doua capitala antica a Sri Lankai, declarata acum un monument UNESCO, unde ne-am putut plimba printre ruinele fascinante cu bicicletele. O lectie de istorie si o ora de sport, all-in-one!

Ziua urmatoare, am parasit zona Dambulla, cu destinatia Kandy, nu inainte de a ne opri la Sigiriya, faimoasa fortareata din varful stancii ce se inalta aproape 200 de metri deasupra padurii inconjuratoare. Lion Rock, un mini Machu Picchu, merita efortul, sudoarea si emotiile de pe scarile suspendate deasupra haului pentru a ajunge in varf.

Kandy a fost o a doua sansa pentru mine sa asist la Spectacolul Cultural care ma adormise prima oara – din cauza caldurii si oboselii, am concluzionat, si nu datorita unei lipse de calitate din partea artistilor. De aceasta data, nu doar ca am stat treaz, ci am fost in totalitate captivat de dansurile exemplificate!

Au venit apoi poate cele mai grele, dar si cele mai memorabile 24 de ore din intreaga excursie.

Dupa o oprire la fabrica de ceai Giragama, unde am observat procesul de productie si am degustat, ne-am aventurat pentru putin rafting pe Raul Kelani. Ceea ce la inceput parea a fi o plimbare lina s-a dovedit a fi o adevarata injectie de adrenalina, cu barci pline de apa si, la final, inot (sau plutit, gratie vestelor de salvare) catre mal…

Spre seara, ne-am indreptat catre Maskeliya, unde cel mai dificil moment al excursiei ne astepta – ascensiunea pe Adam’s Peak, muntele care reuneste toate religiile majore gratie formatiunii sub forma de amprenta de picior – al lui Adam, Buddha sau Shiva, in functie de religie – se afla la 2.200 de metri si deasupra nivelului marii si 7000 de trepte pe post de drum. Privelistea, cu lampile luminand calea, creand imaginea unui lant de lumina serpuitor de la baza catre varf este magica, insa ascensiunea, ce trebuie inceputa la miezul noptii pentru a fi in varf la rasarit, nu este atat de usoara pe cat pare, astfel incat nu e recomandata pentru cei iesiti din forma.

Pentru a fi complet sincer, cand eram la 100 de metri de varf, picioarele imi ardeau, simteam ca imi voi da duhul (dar date fiind implicatiile religioase ale locului, nu eram atat de deranjat de acest aspect) si imi promiteam un regim de antrenament serios la revenirea in tara, conditionat, desigur, de supravietuirea in acele momente. Rasaritul insa a meritat efortul – o experienta mistica, daca nu religioasa. Desigur, a urmat coborarea si, pret de patru ore, puteam sa jur ca cineva a mai adaugat trepte cat timp eu am urcat, pentru ca nu mai ajungeam odata la baza muntelui! Intr-un final, epuizat, am ajuns inapoi la hotel, unde am avut timp pentru micul dejun inainte de a ne indrepta catre urmatorul obiectiv.

Parcul National Yala, aflat in sudul insulei, atingand chiar tarmul Oceanului Indian (unde tsunamiul din 2004 a avut efecte devastatoare), adaposteste o multitudine de specii: de la crocodili la elefanti si pasari superbe, toate putand fi admirate gratie unui safari cu jeepul. Si pranzul servit la pachet pe plaja, cu siguranta ridica experienta la nivelul de „must-do”.

In fine, dupa acest tur pe „repede-inainte”, a urmat si o mica relaxare, in Negombo, un oras-statiune pe coasta de vest, putin mai la nord de Colombo. Piscina imensa, plaja cu nisip alb si apa racoroasa au fost atragatoare, insa, pentru mine, parca tot patul imens al camerei mele a fost cel mai valoros atu dupa experienta de pe Adam’s Peak. Patul si masajul la picioare…

Astfel s-a incheiat o experienta unica, o adevarata aventura in Perla Oceanului Indian. Cat despre regim… de maine!